Dintre toate monumentele istorice aflate în spaţiul dâmboviţean, Curtea Domnească este cea care suscită cel mai mare interes din partea turiştilor. Datorită valorii istorice excepţionale a complexului, acest interes este pe deplin justificat, Curtea Domnească primind zeci de mii de vizitatori în fiecare an. Monumentele curţii sunt:

Palatul, construit în anul 1698 de către Constantin Brâncoveanu pentru fiul său Constantin, este aşezat în centrul incintei, fiind înconjurat de grădini; casa avea un etaj şi era aşezată pe o pivniţă. În estul ansamblului se aflau ruinele casei vechi construită înainte de 1683 şi biserica Sfântului Dumitru, fostă paraclis. Biseri

Prima menţiune a unor fortificaţii ale oraşului datează de la 1462, din vremea lui Vlad Ţepeş, un cronicar otoman vorbind de existenţa unei cetăţi de lemn. În timpul ocupaţiei otomane din 1595, Sinan Paşa construieşte o palancă, cu palisadă şi şanţuri, în jurul Curţii Domneşti, incendiată însă în luna octombrie, când oşti

Clădirea a fost ridicată de Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), pe locul alteia mai vechi, cu destinaţia de a servi ca locuinţă fiilor săi. Afectată de incendiul din 1712, casa a fost reparată imediat. În 1831 în această clădire a funcţionat Ocârmuirea judeţului. Între anii 1867 – 1893, clădirea a fost reconstruită în stil

Având o arhitectură inspirată de cea a palatelor comunale din nordul Italiei, Primăria este creaţia arhitectului Baldassare Vignossa Giovanni , fiind ridicată între anii 1896 - 1898. Clădirea, în stil eclectic, este dominată de un turn ridicat pe una dintre laturi, interiorul fiind împodobit cu stucaturi şi panouri pictate. Edificiul a