Staţiunea balneoclimaterică Pucioasa

Pucioasa - staţiune balneoclimaterică de interes naţional

“Beneficiind de o aşezare frumoasă, într-o vale deschisă pe râul Ialomiţei, de o parte şi de alta dealuri uşor tărăgănate, în fund priveliştea munţilor acoperiţi de codrii, dincolo de râu, de sub o ruptură de mal, ţâşnesc binefăcătoarele izvoare de pucioasă şi fier.” (Alexandru Vlahuţă, România pitorească)
Prima atestare documentară a oraşului datează din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". După anul 1828 s-a dezvoltat ca staţiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă. Cunoscută ca “Băile Pucioasa” din anul 1928, statiunea s-a dezvoltat continuu, apele sale ocupând primul loc între cele mai renumite ale Europei in special in perioada interbelica.

Apele minerale de la Pucioasa, care apar în baza pantei dealului Măldăreasca, având proprietăţi terapeutice, au dus la apariţia primelor aşezări în zonă, locuitorilor spunându-li-se “cei de la Pucioasa”, de unde mai târziu s-a transmis şi numele localităţii Pucioasa. Izvorele de sulf şi de iod au fost descoperite în 1828 însă realizarea în mod ştiinţific a unor analize a fost facută în anul 1870 de către doctorul Berdath Luedway Alfred. El constata că izvoarele ce ţâşnesc cu dărnicie din aceste pământuri conţin elemente sulfo-ferice, care fac ca apele lor să fie superioare curativ celor mai renumite din staţiunile europene. Doctorul chimist Berdath Luedway Alfred înscrie numele apelor minerale de la Pucioasa în circuitul European demonstrând că Pucioasa ocupă primul loc în Europa cu un procent de ape minerale la 1 litru de 106,6%.

În trecut, izvoarele se aflau pe pământurile unor moşneni sau diverşi proprietari, interesaţi mai mult sau mai puţin de exploatarea ştiinţifică şi cu rezultate deosebite a acestor ape. La acest aspect mai trebuie adăugat şi astuparea izvoarelor, datorită alunecărilor de teren, antrenate foarte mult în timpul cutremurelor şi de exploatarea neîntreruptă a gipsului din 1942 şi până astăzi. Aceste aspecte puteau mai greu să fie rezolvate de indivizi separaţi, a căror unitate de acţiune se dispersa în funcţie de anumite interese. Pentru a învinge anumite greutăţi în explorarea şi exploatarea apelor minerale de pucioasă s-a înfiinţat Societatea Coopertivă "Sfinţii Trei Ierarhi", în anul 1912, care a obţinut rezultate de pe cele 200 de pogoane arendate "La Sursă". Dintre membrii acestei societăţi numele lui Gheorghe Maltezeanu trebuie reţinut, pentru investiţia de a transporta prin pompare aceste ape, peste râul Ialomiţa, şi a le depozita în două bazine construite în apropierea DN 71.

Până la realizarea acestui procedeu modern, apa era transportată cu cărătoarele şi distribuită tuturor celor ce aveau băi în locuinţele lor sau la stabilimentele existente.

“Sursa” (in anul 1922) era un loc special amenajat în zona izvoarelor minerale pentru cura medicală şi de recreere.  Astăzi există în Pucioasa două baze de tratament cu rezultate terapeutice remarcabile.

Anul 1998 constituie un mare simbol istoric pentru Pucioasa, întrucât atunci s-au împlnit 460 de ani de la atestarea documentară şi 178 de ani de când oraşul Pucioasa a devenit staţiune balneoclimaterică.

Pucioasa este aşezată în triunghiul format de oraşele Bucureşti-Braşov-Piteşti, la 100 km de fiecare fiind inconjurată de dealuri, unele împădurite, altele pline de fâneţe şi pomi (Starmina, Beja cu Vârful Zapodie, Brezeanca, Musa, Patrana, Baloiu, Curpeniş, Cornet, Spătărelu-Mitropolie, Maldareanca), beneficiind astfel de o temperatură blândă şi placută în toate anotimpurile anului. Lipsită de umiditate, lipsită de curenţi, Staţiunea Pucioasa nu are în sezon decât mici variaţii de temperatură fiind astfel un microclimat perfect pentru turiştii veniţi în staţiune. Izvoarele sulfuroase au o mare concentraţie (1.152mg/l) de sulfatate, clorurate, slab bicarbonate, calcice, sodice, magnezice ce au determinat dezvoltarea staţiunii balneoclimaterice de interes general, cu funcţionare permanentă.

Climatul de deal, cu temperatura medie anuală de peste 10 grade Celsius şi cu precipitaţii de 750 mm anual, cu iernile blânde ăi verile răcoroase, zile senine şi aerul curat ca şi existenţa apelor minerale, face ca staţiunea să fie recomandată pentru tratamentul afecţiunilor reumatismale, post traumatice, neurologice, periferice şi centrale, respiratorii, dermatologice şi cardio-vasculare.

Darurile cele mai mari ale Pucioasei sunt râurile sale, Ialomiţa şi Bizdidelul care o traversează de la nord la sud şi apele minerale bogate în sulf şi iod.

Datorită unor factori de cură unici, ca apele sulfuroase care au cea mai mare concentraţie din ţară, staţiunea şi-a dezvoltat profilul în domeniul curei externe în afecţiuni reumatismale, inflamatorii, degenerative, abarticulare, sechele postraumatice ale mâinilor şi picioarelor.

Prin H.G. nr. 510/1999 localitatea a primit statut de staţiune turistică de interes naţional, fiind o staţiune balneoclimaterică de tip integrat, care dispune de echipamente specifice de interes zonal şi naţional. Dezvoltarea staţiunii şi creşterea permanentă a numărului de bolnavi a impus reamenajarea izvoarelor şi pomparea apei direct la sursa de folosire, la cele două baze de tratament.

Un aspect foarte important al apelor de pucioasă este faptul că H2S este singurul din compuşii S care se absoarbe în organism pe cale cutanată, pulmonară si digestivă, eliminandu-se ulterior prin piele, intestine şi rinichi. Sulful resorbit intervine şi în metabolismul general al organismului, fapt care explică scăderea glicemiei la diabetici.
Băile din staţiunea Pucioasa mai sunt recomandate şi împotriva altor boli:

• afecţiuni neurologice periferice
• afecţiuni ale sistemului nervos central
• afecţiuni ginecologice
• afecţiuni ale aparatului respirator
• afecţiuni ORL, rinosinuzite
• alergii- dermatologice şi ale căilor respiratorii
• boli hepato-biliare: hepatite cornice, sindrom dischinetic hepato-biliar, litiază
• boli gastrointestinale: gastroduodenite, enterocolite
• boli renale
• boli oftalmologice
• obezitate
• boli reumatice
• afecţiuni ale aparatului locomotor
• spondiloze cervicale, spondiloze lombare, tulburări statice vertebrale
• coxartroze, gonartroze, artreoze ale mâinilor

Bazele de tratament sunt dotate cu aparatură medicală adecvată şi deservită de personal medical de specialitate, asigurând în structură un număr variat de proceduri cum ar fi: băi calde cu apă minerală sulfuroasă la cadă sau bazin, hidroterapie, împachetari cu parafină, electroterapie, magnetodiaflux, aeroterapie, recuperare funcţională, gimnastică medicală şi masaj, băi galvanice şi băi de plante.

Tratamentul profilactic se adresează persoanelor aparent sănătoase cu factori predispozanţi de îmbolnăvire, deficienţe constituţionale la nivelul aparatului locomotor pentru toate grupele de vârstă, sedentarism şi obezitate, tulburări ORL, tulburări respiratorii, antistres, tulburări ale metabolismului lipidic, glucidic, proteic (diabet zaharat, gută), tulburări ale sistemului nervos, tulburări cardiovasculare, osteoporoză, tulburări circulatorii.

Tratamentul curativ include boli ale aparatului locomotor - reumatismale, inflamatorii, degenerative, posttraumatice, sechele,congenitale si metabolice - boli ORL, alergii, astenie, boli ale aparatului respirator, boli dermatologice (psoriazis, alergodermii, eczeme cronice, urticarii), boli ale sistemului circulator (orice fel de tulburări cronice de circulaţie arterială, venoasă sau limfatică), boli ale sistemului nervos central şi periferic, nevroze, pareze de orice tip inclusiv sechele ale accidentelor rutiere şi ale accidentelor vasculare cerebrale.

La ambele baze de tratament se pot face şi alte activităţi în parcuri, terenuri de sport, pescuit, vânătoare, plajă şi agrement pe lacul de acumulare al râului Ialomiţa, trasee montane pe munţii Bucegi şi Leaota.
Staţiunea Pucioasa reprezintă şi un interesant punct de pornire pentru vizitarea mai multor obiective turistice majore din judeţul Dâmboviţa, dar şi din judeţele vecine, aşa cum sunt Vechea Cetate de Scaun de la Târgovişte-situată la doar 21 km distanţă, Valea Ialomiţei şi Parcul Natural Bucegi-aflat în cea mai mare parte pe teritoriul comunei dâmboviţene Moroeni, Valea Prahovei, Moeciu-Bran, etc.