Mănăstirea Nucet

Ctitorită în jurul anului 1500 de jupânul Gherghina Pârcalabul din Poienari, unchiul domnitorului Radu cel Mare, mănăstirea poartă hramul „Sfântul Gheorghe” .
Cercetările arheologice recente au arătat că sub actuala biserică se află o alta din lemn, datată din secolul al  XIV-lea, ridicată, după tradiţie, de ucenici ai Sfântului Nicodim de la Tismana. În 1712, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Ianache Văcărescu o zugrăveşte din nou, îi reface tâmpla şi pardoseala, iar spre mijlocul secolului al XVIII-lea, Barbu Văcărescu reface partea superioară a bisericii. Tâmpla, refăcută de Ianache Văcărescu, este de o mare frumuseţe. Schimbări esențiale apar în perioada 1840-1849, când se modifică structura iniţială a  monumentului şi a ansamblului de construcţii. Icoana făcătoare de minuni există aici, potrivit tradiţiei, din anul 1375.
Mănăstirea adăposteşte, din anul 2004, un muzeu care abordează trei teme: istoricul mănăstirii, biserica şi satul, iar a treia ilustrează valorile culturale ale mănăstirii (icoane, obiecte liturgice, carte veche şi altele).
Între toate mănăstirile din zona Târgoviștei medievale, Nucetul a fost, până nu demult, singura mănăstire situată spre sud (există acum şi Mănăstirea Bâldana). A doua mănăstire ca importanţă, după Mănăstirea Dealu, a facut parte din fortificaţia de apărare a Cetăţii de Scaun.
Pădurea Mănăstirii Nucet are exemplare de nuc de vârste şi dimensiuni diferite şi peste 100 de exemplare seculare de stejari, cu dimensiuni impresionante.